Revista "Dor de Dor"

Servere virtuale de la 20 eur / luna. Servere dedicate de la 100 eur / luna - servicii de administrare si monitorizare incluse. Colocare servere si echipamente de la 75 eur / luna. Pentru detalii accesati site-ul BluePink.

Unele relaţii şi prietenii-o ştie toată lumea!-sunt adesea rodul întâmplării, căci până la urmă ce este viaţa noastră dacă nu un şir întreg şi lung de întâmplări?

La câteva luni după moartea prietenului meu Vasile Blendea-prin filiera soţiei acestuia, Silvia-am primit un telefon şi din casca receptorului m-a întâmpinat o voce necunoscută:”Ştiţi, doamna Blendea mi-a spus să iau legătura cu dumneavoastră pentru un articol despre marele artist cu care am fost şi eu prieten...Etc...etc.”.

Telefonul cu pricina, urmat apoi de altele ( nu prea dese ca să-mi dea vreo clipă senzaţia agasării) m-a ”pus în legătură cu un om pe care nu l-am întâlnit (şi deci nu l-am văzut altfel decât într-o fotografie de gazetă) niciodată până azi: un temerar al presei literare din ultimii ani, dl.Marin Toma, fondatorul şi totodată ctitorul revistei Dor de Dor, un titlu care îmi atrăsese de mai multă vreme atenţia la Librăria Muzeului Literaturii Române-un fel de „deltă” în care se adună „apele”(citiţi , vă rog, revistele) din toată ţara.

Din puţinele dialoguri telefonice cu dl.Marin Toma am înţeles (lucru, dealtfel uşor de dedus din chiar paginile publicaţiei amintite) că Dor de Dor (superb nume şi totodată incitant şi subtil nume pentru o revistă, trebuie să recunoaştem!) este „copilul de suflet”al domniei sale, un copil pentru care nu precupeţeşte nici un efort spre al vedea cît mai împlinit şi al face cât mai cunoscut în ţară şi în lume. Gândită şi concepută ca o „revistă pentru toate genurile şi vârstele”, cum apare scris pe genericul ei, Dor de Dor mi-a apărut şi-mi apre ca o publicaţie fără prejudecăţi şi orgolii, fără partizanate (literare ori de altă natură), publicând poeţi, prozatori, critici, reporteri din toate zările ţării, cu alte cuvinte înconjurând şi promovând literatura autorilor din varii categorii de vârstă şi din mai toate orientările literare ale momentului-gest nu numai lăudabil, dar şi binevenit şi necesar într-o lume culturală în care spiritul de gaşcă şi rechinismul proliferează chiar mai repede decât ciupercile după ploaie...

Sigur, revista Dor de Dor este departe de perfecţiune ( dar care publicaţie din lume a atins perfecţiunea?) şi poate că pe ici pe colo ar mai trebui schimbat cîte ceva (câte capete de cititori, atîtea păreri)- în structură, în concepţie, în cercul de colaboratori, cum i-am spus-o la telefon şi noi d-lui Marin Toma. Dar, în fond, de ce să nu rămână aşa cum este? Ce unui copil îi mai schimbă părinţii fizionomia şi caracterul după cum i se pare unuia sau altuia că ar trebui să se întîmple?

Iar copilul d-lui Marin Toma s-a dovedit a fi (şi este în continuare!),după vârsta de trei ani şi robust şi sănătos şi mai ales plin de optimism şi încredere în viaţă. N-au decât cârtitorii (elitiştii”,”douămiiştii” şi alţi”iştii” să strâmbe din nas cât or vrea şi pe unde or vrea, Dor de Dor există, trăieşte frumos şi-şi edifică un destin aparte în contextul revuisticii româneşti, iar fondatorul ei rămâne, de departe, un temerar pe mările învârtejite şi neliniştite ale presei literare- ceea ce, până la urmă, e cel mai important lucru în vremuri atât de tulburi ca ale noastre. Nuştiu dacă dl.Marin Toma scrie poezie sau proză, nici dacă a publicat sau nu cărţi, dar constat cu bucurie că nutreşte o mare dragoste pentru literatură şi că prin Dor de Dor d-sa nu numai că şi-a împlinit un vis personal, ci a şi demonstrat şi demonstrează unei ţări întregi că astăzi cultura se paote face foarte bine şi într-o comună din Bărăganul călărăşean nu numai din marile oraşe în care trăiesc numeroşi scriitori şi publicişti şi în care tipografiile nu mai prididesc tipărind cui vrei şi cui nu vrei tot felul de texte cu pretenţii de literatură. Iar faptul acesta merită întreaga preţuire. A noastră şi a celor ce vor veni după noi. Noi cei de azi nu întârziem să ne-o exprimăm! Aflu în ultima clipă că dl.Marin Toma a împlinit vârsta de şaizeci de ani. Păi dacă la o astfel de vîrstă acest om dă dovadă de un aşa entuziasm şi o aşa forţă, avem toate motivele să credem că, împreună cu „copilul de suflet” al d-sale, revista Dor de Dor poate puta torţa culturală cât mai sus încă multe decenii de aici înainte. Le-o dorim din toată inima.